Muntii Almajului - Ghid Turistic

Muntii Almajului sunt situati in partea de sud-vest a Romaniei, intinzandu-se pe teritoriul judetelor Caras-Severin si Mehedinti. Fac parte din grupa Muntilor Banatului (Carpatii Occidentali), fiind delimitati de Defileul Dunarii (in sud – sectorul Orsova-Sichevita), Culoarul Liubcova-Sopotu Nou (in vest – care ii separa de Muntii Locvei), Depresiunea Almajului (nord-vest), Depresiunea Mehadica (nord-est), Culoarul Cerna si Depresiunea Orsovei (in est).

Muntii Almajului sunt relativ usor accesibili turistilor. Principalele puncte de plecare le reprezinta localitatile Orsova, Mehadia, Bozovici si Berzasca. La acestea, se poate ajunge cu automobilul sau autocarul, pe sosele asfaltate, din oricare parte a tarii. La Orsova si Mehadia se poate ajunge si cu trenul, dar si cu vaporul sau cu ambarcatiuni personale, pe Dunare, in cazul Orsovei.

Geologia si relieful

Structura geologica a Muntilor Almajului este rezultatul orogenezei alpine, evolutia sa fiind strans legata de cea a autohtonului danubian.

In Precambrian, formatiunile ce compun astazi Autohtonul danubian (Muntii Almajului) functiona ca zona de geosinclinal, suportand cicluri tectono-magmatice. Ulterior, imensele depozite sedimentare si magmatogene acumulate au fost supuse metamorfismului regional, rezultand sisturi cristaline. Concomitent, procesele magmatice au determinat punerea in loc a granitoidelor (Sichevita).

Sfarsitul Paleozoicului corespunde cu exondarea generala a regiunii.

In Mezozoic (Jurasic), pe directia nord-sud iau nastere o serie de fose, care au suportat acumulari sedimentare. Una dintre acestea constituie astazi zona Svinita-Svinecea Mare, iar acumularile unei alte fose, au fost dislocate si transportate tectonic spre est, rezultand Panza de Severin.

In Cretacic au avut loc o serie de evenimente tectonice care au impus dislocarea si impingerea unui alt domeniu de sedimentare, Panza getica (vest) peste Domeniul danubian. Ulterior, sariajul getic a acoperit intregul Domeniul danubian, sub forma unei panze imense (Panza getica).

In Tertiar, miscarile tectonice a provocat unele scufundari pe arii restranse, umplute ulterior cu depozite tertiare (depresiunea post-tectonica Sichevita).

Miscarile cele mai recente au dus la inaltarea zonei muntoase in masa, definitivand infatisarea actuala.

Muntii Almajului au deci ca fundament sisturi cristaline ale Autohtonului danubian, exceptand zona localitatii Ravensca (sisturi cristaline ale Panzei getice). Peste cristalin s-au depus roci sedimentare, cum sunt calcarele mezozoice din Cazanele Dunarii sau din zona Svinita-Svinecea, apoi conglomerate, gresii, sisturi argiloase etc. care apartin Paleozoicului Superior si Neozoicului.

Cristalinul (impreuna cu sedimentarul sau) este strabatut de roci magmatice (granite, gabrouri), in cadrul acestora remarcandu-se granitul de Ogradena.

In zonele sedimentare predomina peisajul carstic, dezvoltandu-se in special exocarstul: chei si pereti calcarosi (Valea Berzasca, Sirinea, Rudarica Mica, Vf. Svinecea), doline (zona Lalca), lapiezuri (Svinecea Mare, Bigar). Endocarstul este reprezentat de numeroase pesteri si avene, precum: Pestera cu Apa de la Lalca, Pestera La Pisatoare, Pestera Zamonita, Avenul Rudarica etc.

Muntii Almajului se prezinta sub forma de culmi prelungi, foarte ramificate, cu spinarea netezita/rotunjita (pe sisturi cristaline), echivalente unor nivele de eroziune clare si sub forma de creste inalte, separate de vai adanci (pe calcare). Versantii sunt in cea mai mare parte abrupti. Pe latura dinspre fluviu sunt deosebit de fragmentati, dand nastere unor salbatice chei: Putnei si Rudariei (in sisturi cristaline) si Sirinei (in calcare cenusii si roscate).

Se evidentiaza doua culmi mai importante, ramificate si sinuoase. Cea rasariteana, orientata nord-sud, aproximativ de la Lapusnicel la Cozla, este punctata de varfurile Carsa Mare (1.167 m), Cherbelezu (1.102 m), Urzica (873 m) si Dumbravita (668 m). Cea apuseana, care se desface din Varful Cherbelezu, are mai multe sei, ramificatii si cel mai inalt varf din acest masiv, Svinecea Mare (1.224 m, martor de eroziune dintr-o suprafata mai veche).