Incidenta nord-estica de iarna

     Va fi exemplificata prin intermediul situatiei sinoptice din 11 februarie 1969. La nivelul suprafatei terestre, deasupra Europei Centrale si de Sud-Est, se manifesta interactiunea dintre un puternic anticlon est-european cu un camp de presiune atmosferica relative coboarata aflat deasupra partii central estice a Marii Mediterane si deasupra Peninsulei Balcanice. In altitudine, cadrul sinoptice European era marcat de un talveg bine definit, de extindere meridionala apreciabil. Din Peninsula Scandinava, peste Europa Centrala, pana in zona mediana a Marii Mediterane.
     Corespunzator imaginii de mai jos   putem privi banda de temperatura [ -5, 0 C ] ca fiind reprezentativa pentru poztia frontului polar la nivelul solului. Se observa imediat cum aceasta urmareste, in pricipiu, tarmurile sudice-sud-estice ale continentului, aerul rece “ polar” fiind situate deasupra uscatului, iar aerul cald “tropical” deasupra marilor intinderi de apa.
     Desi ilustreaza un caz concret, acest tablou este tipic pentru situatile de iarna in zona Europei de sud-est, deasupra uscatului consemnandu-se presiuni ridicate, iar deasupra apei, presiuni relativ scazute. Urmarita mai in detaliu, ilustrata in imaginile de mai josarata ca , deasupra zonei de sud-est a Europei, pozitia zonei frontale urmeaza modificari insemnate. Astfel, in prima faza, pe o circulatie predominant sud-sud-vestica, deasupra zonei Carpato-Pontice aerul cald a  avansat mult catre nord pentru ca la momentul intermediar  sa se retraga  catre coltul sud-estic al ariei de interes, iar in final invazia rece dinspre NE sa ajunga pana la Bosfor.
     In zona tarmului Nordic al Marii Negre, pozitia “frontului”  ramane practic aceiasi, o situatie similara se constata si pe tarmul estic si nord-estic al Marii Adriatice.
     Corespunator imaginii de mai jos  In jumatatea inferioara a troposferei se consemneaza o concordanta rezonabila intre evolutia structurii termice vertical  la Bucuresti si Constanta ; in primele zile, la ambele statii aerologice, exista un filon de aer mai rece la nivelul de 970 hPa si imediat deasupra acestuia  o masa de aer relative calda, avand o extindere vertical apreciabila; in partea a doua a intervalului, se produce o  racire accentuate pe intregul strat 1000-500 mb. Pe langa asemanari exista si deosebiri : la Constanta amplitudinea variatilor termice este mai mare : totodata un defazaj de aproximativ 18 ore la Bucuresti fata de cel de la Constanta.
     Corespunzator imaginii de mai jos , in perioada de interes apare o intrerupere temporara a circulatiei generale din sectorul vestic. Aceasta schimbare de directie este insotita si de o coborare a zonei cu vanturi intense in troposfera medie si superior pana la nivelul de 700 mb ( asa cum se poate observa in imaginea urmatoare ). Mai mult pentru o perioada de aproximativ 24 de ore, in imediata apropiere  a nivelului de 950 hPa apare un nucleu cu vanturi intense ce depasesc  15 m/s. Inaltimea la care se manifesta acest nucleu variaza, fiind mai ridicata ziua si mai scazuta noaptea. Aparent el nu este legat de vanturile intense din altitudine ( a caror coborare o precede putin ) Aceste caracteristici ale vantului de sol conduc la concluzia ca respectiva manifestare  constituie un jet troposferic carpatic sau jet carpato-pontic.
     Un tablou asemnator  se constata si la alte statii aerologice din cadrul estic-nord estic al zonei de observatie, de exemplu Odessa, Chisinau sau Cernauti.
     In troposfera inferioara se evidentiaza trei straturi cu caracteristici diferite ale curgerii:
     La niveul solului se consemneaza o sustinuta infiltratie de aer rece peste partea externa a Carpatilor Orientali, pana in partea central a Campiei Romane. Spre sud-est, limita primei infiltratii de aer rece se situeaza in zona baltilor Dunarii si a Deltei, apoi aceasta reuseste sa depaseasca Muntii Dobrogei si se aliniaza pe litoralul romanesc al Marii Negre.
     Analizand dupa densitatea relativ redusa a izentropelor, deasupra zonelor de campie masa de are incidenta este practice omogena. Totusi trebuiesc remarcati gradientii termici foarte intensi, care urmaresc si se muleaza practice pe lantul montan. Intr-o maniera asemanatoare , gradientii termici  pronuntati din vecintatea litoralului arata ca blocajul termic impus de marea relative calda poate avea efecte oarecum comparabile cu cele ale Carpatilor. Pe langa cazurile termice ale acestui blocaj exista si contributii dinamice la fel de importante.
     Asociat cu “limba” de aer rece din imediata apropiere a Carpatilor Orientali, la baza muntelui se cosemneaza un maxim relative de presiune ( comparative cu presiunea la statiile situate la est de Siret ) si asociat cu  acesta, deasupra Moldovei si Baraganului se constata remarcabile devitatii ageostrofice, vantul fiind practic perpendicular pe izobare.
    In ansamblu  evolutia sinoptica se produce pe fondul unei scaderi de presiune relative uniforma, aproximativ 3mb in 3 ore. Totusi, catre sudul si sud-estul ariei de observatie, scaderea de presiune este mai insemnata asa incat in vecinatatea costei vestice si nordice a Marii Negre se constata un relative intens gradient izalobaric, orientat preponderant dinspre uscat catre mare.
    Datorita aportului de aer rece catre Moldova scaderea de presiune in nordul suprafetei subiacente poate aparea oarecum surprinzatoare. Explicatia consta in faptul ca evolutia dinamica din altitudine a facilitate in continuare o advectie de aer cald in straturile de deasupra inversiunii. In acest caz, greutatea unei coloane de aer , de sectiune unitara, poate totusi sa scada. Se mentioneaza faptul ca in multe alte situatii sinoptice efectele de cumulare de masa de aer rece sub inversiune sunt dominate in raport cu cele din altitudine si de regula presiunea creste peste ansamblul nord estic al aeriei de observatie, ramane tipica practic in toate cazurile din categoria  celor analizate pana acum.
    La nivelul baric TA 850 mb, deasupra ariei dintre Carpati si Marea Neagra s-a evidentiat o configuratie ciclonica mezoscalara cu o izohipsa de 133 damgp, diametrul sau depasind 200 km. Concordant cu aceasta distribuitie a geopotentialului, deasupra uscatului a fost advectat aer cald si umed de deasupra marii. Acesta a trecut pe deasupra aerului rece
Astfel s-a creeat o puternica inversiune termica ce uneste, ca o arcada tarmul vestic al Marii Negre cu Carpatii
     Pe harta de 700 mb s-a consemnat o intense curgere sud-vestica insotita de un insemnat gradient termic orientat practice perpendicular pe izohipse. Cu cresterea altitudinii aerul rece capata o panta mai mare si mai abrupta catre nord-vest, astfel in troposfera medie gradientul termic nord-vest – sud-est este foarte puternic.
     Urmarind imaginile  de mai jos, identificam acum anumite detalii privind evolutia care are loc in momentele   00-12-24 deasupra aeriei dintre Carpati si Marea Neagra.
     Comparand  prima si a doua imagine de mai sus observam o extindere, indeosebi pe verticala, a patrunderii reci din apropierea solului, in zona mediana dintre Bucuresti si Constanta, simultan cu intensificarea patrunderii calde deasupra Constantei. In ceea ce priveste zona dintre munte si Bucuresti observam aparitia unui val de aer rece care coboara de deasupra, datorita efectelor diurne si datorita comprimarii adiabatice a aerului pe panta Carpatilor  Munteniei, continuitatea inversiunii termice  care uneste tarmul cu muntii se intrerupe chiar deasupra Bucurestiului, masa de aer rece din nord-vest, din straturile intermediare, tinde sa se uneasca cu masa rece din sud-est din straturile joase ( a doua imagine de mai sus ). Ulterior, procesul se definitiveaza cu generalizarea masei reci pe un strat de nivel jos ce umareste indeaproape topografia reliefului ( ultima imagine de mai sus).
     La intensificarea inversiunii Carpato-Pontice contribuie nu numai circumstantele pur dinamice care antreneaza masele de aer rece si cald in modul specific deja descris. In sud-estul zonei analizate, la nivelurile joase ridicarea izentropelor deasupra mase reci care patrunde dinspre nord-est este amplificata de faptul ca masa este uscata in timp ce la nivelurile intermediare , coborarea izentropelor este amlificata de masa umeda. Conforma imaginii de mai jos rezultatul final revine la cresterea gradinetului vertical al temperaturii echivalent potentiale in stratul unde cele doua mase de aer interactioneaza. Vom observa in acelasi timp ca infiltratia nord-vestica din troposefra medie poate genera procese opuse intrucat masa incidenta uscata intalneste  dedesubt masa umeda de la nivelurile intermediare; in aceste conditii procesul de slabire ( in timp) a inversiunii termice ar trebuii sa se propage dinspre munte spre mare. Aparita talvegului de altitudine dinspre vest  aduce contributie importanta in amplificarea  fenomenelor  descrise.
     Avansand dinspre vest, tavegul,  impreuna cu Carpatii, blocheaza complet aerul cald advectat dinspre sud-est spre zonele nord-vestice. Drept urmare , inversiunea termica de dedesubt se intensifica si sub aceasta , in zona extracarpatica, evolutia vremii capata note severe, in special asupra vantului rece de nord-est. Asa cum se intampla  de regula, manifestarile cele mai aspre se consemneaza peste sudul Moldovei, nordul si centrul Baraganului. Ne avand date aerologice din aceste zone, se va folosii datele din radiosondajul de la Bucuresti si Constanta locatii situate oarecum de o parte si de alta a infiltratiei reci majore. Amploarea manifestarilor deasupra zonei dintre aceste statii aerologice ar putea fi mai mare.
Bibliografie:
Ion Draghici - Dinamica atmosferei
http://www.wetter3.de/Archiv/
 
Sursa: despremeteorologie.weebly.com
Ticheru Gabriel si Sipos Zoltan